Leo, protagonistul din When the Devil Stas by Your Side, cartea despre care sunt aici sa va vorbesc astazi, a fost si el foarte bucuros ca are niste venituri in plus. Si nu pentru ca si-ar fi dorit sa calatoreasca prin lume, ci pentru ca cu cheltuielile lui abia putea plati chiria apartamentului. Totul incepe cand se afla intr-un cazinou (care, din descriere as jura ca este cel din Torrelodones, stil Sabina) si intalneste un tip pe nume Alex. Alex este foarte beat si ii spune lui Leo ca daca vrea sa-si ia masina (o masina sport incredibila) si sa-l ia acasa, asa economisesc amandoi in autobuz. Leul se gandeste la asta si decide sa o faca. Atunci totul incepe sa se schimbe: Alex ii spune ca inainte de a fi nefericit, datoriile l-au inundat, pana cand a gasit o reclama care a asigurat ca daca ar urma un anumit ritual, viata lui s-ar schimba. A facut si banii au inceput sa iasa de sub pietre. Leul se gandeste mult la asta si decide sa incerce, nu pierde nimic.
Si, da, intr-adevar, banii incep sa soseasca in masa acasa. El este promovat, datoriile ii dispar, contul bancar se tot ingrasa, castiga totul la cazinou… dar in acelasi timp viata lui se transforma in ceva intunecat si teribil. Oamenii o observa. El observa. Nu se poate privi in oglinda pentru ca nu poate recunoaste ceea ce vede.
Stiti deja ca sunt foarte sincera in recenziile mele si ca spun tot timpul tot adevarul. Si adevarul este ca am citit cartea dintr-o singura sedinta. Mi-a luat cam doua ore si jumatate, la propriu. Revoltator, asta nu mi s-a intamplat de mult. Si nu stiu prea bine daca a fost din cauza povestii, din cauza modului in care Rachel Ripley, autoarea ei, trebuie sa povesteasca sau de ce, dar jur ca pana nu o termin nu m-am ridicat din fotoliu. .
Si analizand-o cu calm, la cateva ore dupa ce am terminat cartea si am lasat impresiile mele sa se raceasca, cred ca a fost mai mult din al doilea motiv decat din primul. Sa vedem cum spun asta fara sa fiu inteles gresit. Mi-a placut povestea, dar mi-a placut mai mult felul in care este povestita. Cel mai mult mi-a placut inceputul, cand ne intalnim cu Leo si vedem cum este viata lui. Dupa aceea am senzatia ca, desi Leul este inca protagonist, personajul se dilueaza putin. Se va intampla pentru ca atunci cand intriga va progresa, apar personaje la care nu ma asteptam, facand povestea lui Leo sa piarda din putere. Bineinteles, mi-au placut foarte mult indicii de teroare pe care le are romanul si care ajung fara o notificare prealabila (povestea oglinzilor este grozava), si,
Si este ca ceea ce straluceste este din cauza stilului narativ al autorului. Este un stil curat si clar, care te prinde de la inceput. Dialogurile sunt foarte atractive si formeaza un echilibru perfect cu partea descriptiva. Am reusit sa ma conectez cu povestea de la prima pagina si asta pentru mine, care citesc atatea carti, este esential. Am nevoie de carti care sa-mi ofere ceea ce imi doresc de la inceput, care sa ma cufunde din plin in poveste, care sa ma seduca sa nu ma opresc din citit. Si, fara indoiala, acesta este cazul.
Am facut cateva cercetari despre viata lui Rachel Ripley si am gasit o mica autobiografie pe Goodreads si am vrut sa va povestesc putin despre ea, pentru ca mi se pare foarte interesanta. Ea spune ca i-a placut dintotdeauna sa citeasca si sa scrie, ca inca de la o varsta frageda a umplut deja caiete si caiete cu povestile care i-au venit in minte. A inceput prin a participa la o revista si mai tarziu la o antologie de nuvele. Mai tarziu avea sa publice primul sau roman pe Amazon. Deci nu, nu avem de-a face cu un autor nou care nu stie despre ce este vorba. Avem de-a face cu cineva care a insistat asupra pasiunii sale de cand isi aminteste si asta arata multe in stilul sau narativ.
Ceea ce imi este clar este ca banii usori sunt blestemati si ca, desi mi-ar placea sa pot avea un open bar in excursii, nu as face niciodata rolul protagonistului din Cand diavolul sta langa tine. Sau da, nu stiu, totul s-ar vedea in situatia respectiva (ce greu este asta). Dar ceea ce stiu, cu adevarat, este ca voi petrece ceva timp evitand oglinzile din casa mea, mai ales daca nu este prea multa lumina in apropiere. A murit.
