Sunt cei care inteleg relatiile ca pe un acord de afaceri. Singurul lor interes este sa obtina o serie de beneficii la cel mai mic cost si investitie posibil. „Ce voi castiga din aceasta relatie? Va acoperi majoritatea nevoilor mele? Voi avea stabilitate economica? Voi putea avea o casa draguta si o familie? » Nimeni nu neaga ca aceste seturi de intrebari sunt importante. Pentru ca sunt. Cu toate acestea, acest lucru ne face sa ne gandim mai mult la un fel de aventura antreprenoriala.
Unde este dragostea romantica care se improvizeaza si unde cautam sa ne iubim fara sa speram la mai mult decat afectiune, respect si incredere? Este ca asta. Exista un tip de relatie care se bazeaza pe ceea ce numim afectiune tranzactionala . In aceste cazuri, una sau ambele parti se asteapta sa primeasca ceva in schimbul a ceea ce investesc in respectiva conexiune.
Aceste tipuri de link-uri graviteaza in jurul unei idei foarte specifice: maximizarea investitiilor . Si in cadrul acestei conexiuni difuze pot exista zeci de obiective, de la obtinerea validarii emotionale pana la scaparea de singuratate sau obtinerea, desigur, de beneficii economice. Dupa cum putem deduce, cine isi asuma aceasta viziune pe teritoriul afectiunii nu valideaza ideea ca in dragoste cel mai mare beneficiu este sa-l vezi pe celalalt fericit.
Relatiile tranzactionale se bazeaza pe comoditate si pe jocul de quid pro quo, adica „Iti voi da doar daca imi dai mie”.
Afectiunea tranzactionala se refera in esenta la beneficiile pe care le vei primi dintr-o relatie.
Afectiunea tranzactionala si jocul Quid Pro Quo
Cineva intr-o relatie bazata pe afectiunea tranzactionala poate sau nu sa iubeasca cealalta persoana. In multe cazuri, dincolo de iubire, gasim o serie de nevoi. Nevoia de a scapa de singuratate, de a avea pe cineva care sa satisfaca nevoile distorsionate ale atasamentului, care sa ofere stabilitate in viata sau resurse economice.
Aceste tipuri de legaturi se bazeaza pe o serie de asteptari foarte clare pe care partenerul le poate indeplini sau nu . Acest fenomen, care la inceput poate parea pe cat de materialist, pe atat de rece din punct de vedere emotional, apare mai des decat s-ar putea crede. Este foarte obisnuit sa incepi o relatie cu cineva de care esti indragostit nebuneste doar pentru a realiza, incetul cu incetul, ca totul are un pret cu acea persoana.
Reciprocitatea exista doar daca o investitie a fost deja facuta. Adica persoana iubita nu va face nimic pentru noi daca nu i-am satisfacut anterior cererile. Acest comercialism emotional anihileaza, distruge si incalca tot ceea ce intelegem prin iubire autentica. Cel care ofera celuilalt ce este mai bun din sine pentru ca doreste, fara sa masoare mai intai ceea ce a primit de la celalalt.
Cum recunosc dinamica tranzactionala in relatia mea?
Putem defini afectiunea tranzactionala ca acea legatura emotionala in care unul sau ambii membri ai relatiei spera sa obtina un anumit beneficiu din legatura. Vizualand acest concept, este foarte posibil sa ne gandim instantaneu la un tip foarte specific de cuplu, unul format pur din interes economic.
De fapt, adevarul este ca abordarea tranzactionala nu se bazeaza doar pe bani sau statut. Acest tip de profil cauta, de asemenea, sa intareasca stima de sine si ego-ul, sa-si satisfaca golurile si nevoile emotionale. Prin urmare, persoana care are in vedere o relatie bazata pe costuri si profituri ne va pune frecvent urmatoarele intrebari:
- Cum te astepti sa fac asta pentru tine daca nu faci nimic pentru mine?
- De ce nu faci un efort sa ma respecti si sa ma iubesti putin mai mult?
- Daca te-am uitat in ultima vreme, este pentru ca si tu m-ai uitat.
- Cu tot ce fac pentru tine, nici macar nu ma bagi in seama.
- Daca te-ai interesa un pic mai mult de nevoile mele, atunci poate as face mai multe lucruri pentru tine.
- Daca nu-mi dai mai multa atentie, s-a terminat.
Partenerul cu o mentalitate tranzactionala nu comunica intotdeauna celeilalte persoane care sunt asteptarile si nevoile sale in relatie. Prin urmare, cererile devin o constanta si celalalt le descopera pe neasteptate.
Quid pro quo si reciprocitate, doua lumi opuse
Reciprocitatea este acel comportament social in care ne ingrijim cu abnegatie de bunastarea celorlalti. Aceasta atitudine este complet opusul egoismului si, prin urmare, afectiunii tranzactionale. Relatiile fericite de cuplu se bazeaza tocmai pe aceasta forma de altruism in care ambii membri incearca sa faca tot ce este mai bun unul pentru celalalt . Fara a cere nimic in schimb.
Un studiu de la Universitatea Central Michigan indica faptul ca comportamentul altruist apare mai ales in randul cuplurilor romantice si nu atat in randul strainilor. Acesta cauta sa incurajeze actele pozitive care au impact asupra fericirii celeilalte persoane. Si acest comportament este realizat pentru ca doar a vedea pe cineva pe care il iubesti fericit este deja o recompensa .
Pe de alta parte, tranzactionalitatea relationala se bazeaza pe quid pro quo si pe „Iti voi da numai daca imi dai mie”. Nu putem nega ca intr-o relatie trebuie sa existe intotdeauna un beneficiu reciproc si ca, intr-un fel, intotdeauna luam de la sine inteles ca altruismul va fi bidirectional. Totusi, in cuplul care exercita afectiune sanatoasa, nu exista impuneri si cu atat mai putin acest mercantilism in care analizam fiecare act pentru a sti ce cota de afectiune sau atentie ni se datoreaza.
Relatiile tranzactionale sunt mai putin emotionale si mai egoiste.
Cand afectiunea tranzactionala este convenita de cuplu
Afectul tranzactional este mai material si mai putin emotional. Totusi, trebuie mentionat ca exista cupluri care opteaza pentru aceasta modalitate de relatie. Pentru a face acest lucru, ei ajung la o serie de intelegeri despre investitiile si beneficiile pe care doresc/se asteapta sa obtina din aceasta casatorie sau viata impreuna.
Uneori cauta statut social, avantaje economice sau un anumit stil de viata in care ambii castiga. Asteptarile dintre cei doi sunt sincronizate, iar contrapartida este piciorul care duce viata de zi cu zi inainte. „ Tu imi daruiesti si eu iti dau pentru ca relatia noastra sa continue sa functioneze.” Acum, asta inseamna ca pentru ca exista un consens prealabil, succesul si fericirea sunt garantate? Nu intotdeauna.
Relatiile tranzactionale se termina adesea in conflict . Cuplul, format in realitate din doi parteneri de afaceri – si nu intotdeauna doi indragostiti – ajunge sa se ciocneasca in scopurile lor. Mai devreme sau mai tarziu, apar diferente si resentimente.
Sa tinem cont de asta: dragostea nu poate fi niciodata o afacere. Afectiunea nu cunoaste nici socotelile, nici costurile. Este nevoie doar de autenticitate, respect si reciprocitate.
