Culisele atelierului de pictura

Aveau o hartie specializata rezistenta la creion, penita, acuarela, goase sau pastel.Copertile erau din carton prespan.destinate crochiurilor, ele deveneau in atelierul de pictura jurnalele de artist. Dintre aceste crochiuri, cateva, putine, ajungeau sa fie transpuse pe panza si pictate. Cand artistul iesea din atelier, avea intotdeauna la el carnetul pentru crochiuri.Era ceva foarte firesc sa vezi un artist creionand repede, asezat la masa unei cafenele, intr-o sala de spectacol, pe unele strazi sau in parcuri. Se intampla ca aceste crochiuri sa fie facute in timpul unei discutii, desenul intrerupt fiind reluat dupa un oarecare timp si chiar dintr-o alta pozitie.

Asa rezultau acele desene facute unor personaje,cu lungimi diferite ale bratelor, capete disproportionate fata de trup si alte alunecari de acest tip. Pentru un artist, crochiul nu insemna inca arta, nu i se acorda inca valoare si nu era destinat publicului.aceste carnete reprezentau un instrument de lucru si puteau deveni de mare insemnatate pentru istorici, cercetatori si biografi.

A aparut numarul sase al revistei anticArt,septembrie-octombrie 2005.In paginile acesteia pot fi vazute mai multe crochiuri de Pallady.Avand un stil de lucru extrem de libertin,folosea pentru crochiuri mici bucatele de hartie cu care isi umplea buzunarele.Foarte multe dintre ele au ajuns,disparate desigur, in posesia unor colectionari sau amatori de arta, vandute sau apreciate ca valori de arta.In general,dar in mod special pentru Pallady care era un desenator spontn de exceptie,aceste crochiuri cu erori pot genera mari confuzii si pot duce, nedorit la deprecierea artistica a pictorului.

Catalogarea lor,chiar tardiva,ar rezolva partial aceasta problema. Atelierele de pictura au produs si lucrari finite, ratate din diverse cauze.Multi artisti le distrug in timp, dar altii le pastreaza si astfel ajung sa circule pe piata de arta in defavoarea artistului. In galeriile contemporane pot fi vazute foarte des lucrari mediocre purtand semnaturi ale unor mari maestri.Lucrari originale.

Fotografii profesionisti stiu ca la un numar de 100 de cadre se obtine o singura fotografie valoroasa.Iar pentru diapozitive se trag in mod obligatoriu trei cadre dintrecare se selectioneaza o singura imagine.Ca ramane, nu se arhiveaza, ci se arunca. Fenomenul, desigur la alta scara, se regaseste si in cazul picturii. Selectia, in termeni profesionali se numeste a tine atelierul curat.