Frumusetea nestiuta este adesea foarte aproape de noi. Ceea ce cautam spre a ne odihni sufletul obosit de zgomotul fara sens al timpurilor scoase din minti pe care le traim exista si palpita egal si firesc, in maruinatele orasului. Sunt strazile vechi, din partea de Bucuresti care a scapat de la distrugere, locuri care au supravietuit furiei demolarilor din anii optzeci.
Adapostesc povesti si miracole, adiate inca de parfumul rar al vremurilor de tihna si normalitate. Pe strada ,,Parfumului”, evocata exceptional in cartea doamnei Silvia Kerim, am vazut pe dinafara casa in care autoarea a locuit impreuna cu regizorul Mircea Veroiu. Exista o inscriptie comemorativa a cineastului. In apropiere, pe Strada Vulturilor este biserica ,,Ceaus Radu” unde sunt odapostite moaste ale Sfintilor Martiri din Dobrogea. Ma plimbam pe aceste strazi ale orasului vechi, din zona Halei Traian, captandu-le vibratia, in cautare de trecut devenit prezent cu sens semnificatie. La intersectia strazilor ,,Parfumului” cu ,,Vulturilor” exista o casa alba, frumoasa, cu etaj si foisor, o casa care parea sa stie multe povesti si care ma tragea de maneca. Am privit-o minute in sir, de pe trotuarul alaturat, cel cu biserica. Am citit pe casa, scris cu litere negre, ,,Predania”. Poarta era descuiata. Si am intrat intr-un
Spatiu decupat din ordine si armonie
O ceainarie, o librarie, icoane pe sticla, lavite acoperite cu tesaturi traditionale romanesti, masute de lemn, flori, parfum de splendoare si dragoste implinita. Afara era intunecat si ploios dar in incapere, mi s-a parut ca vad un curcubeu ivit din chipurile sfintilor pictati. Si o fiinta reala, o tanara frumoasa, numai zambet si liniste, mi-a oferit un ceai de martipan. Este Adela Ioana, cea care obladuieste acest spatiu. Ea mi-a insotit stupoarea, prezentandu-mi, Asociatia ,,Predania”. ,,Sa va arat casa!” mi-a spus, conducandu-ma prin incaperi, urcand apoi treptele spre etajul decupat din armonia aceluiasi areal. Deschis tuturor celor care aici, se pot simti in largul optiunilor si sensibilitatii lor. ,,Libraria Predania depaseste cadrul unui simplu magazin de carte religioasa. Este, dincolo de text, un pretext: un loc de intalnire intre oameni si carti, oameni si oameni, carti si carti. Carti vechi, scorojite, rasfoite de niste degete demult apuse si carti noi, in care mana omului n-a pus niciodata piciorul. Cani de ceai ori cafea pentru deschiderea papilelor artistic-gustative. Filme, panze, tesaturi, incrustari. Oameni care sa dea sens. Un spatiu care sa ridice mintea de la haosul strazii”, spune Adela Ioana.
Ceainaria bizantina ,,Predania” un loc sporit in duh
Este unicul loc din Bucuresti unde se poate bea ceaiul de munte regasit in Muntele Athos. Se organizeaza constant expozitii, lansari de carte, concerte, dezbateri culturale, ateliere de actorie, psihologie crestin ortodoxa, literatura, dans, muzica, genealogie, arta plastica.
Prin urmare, zgomotul care macina incet dar sigur timpanele orasului poate fi inlocuit cu fosnet de frunze si stele. Tine doar de cautare si de optiune. Exista esantioane de normalitate, firesc si buna dispozitie. Cu cat mai discrete, cu atat mai pline de forta. Precum sfintii care nu au vrut vreodata, rating sau aplauze la scena deschisa. Ceainaria bizantina ,,Predania” este unul dintre ele. Exista aici oameni gentili si binevoitori, prajituri de casa, cafea aromata, ceaiuri cu parfum de tihna, carti sporitoare in duh. Pentru a descinde in astfel de lumi, nu iti trebuie pasaport.
