Numeroase teorii psihologice sugereaza ca agresivitatea este un tipar de raspunsuri dobandite pe baza anumitor stimuli de mediu in conformitate cu o varietate de proceduri. Aparitia agresiunii presupune intotdeauna frustrare. Orice eveniment frustrant duce inevitabil la agresiune, iar frustrarea este mai degraba o sursa de activare. Poate duce la agresivitate dar indirect. Ceea ce genereaza este activarea (sau excitarea) si aceasta, la randul sau, ofera energie tuturor raspunsurilor pe care o persoana este dispusa sa le faca.
In continuare explicam antecedentele agresivitatii.
Ipoteza clasica frustrare-agresiune
Critica ipotezei clasice de frustrare-agresivitate:
- Bandura: Oamenii pot invata sa-si modifice reactiile la frustrare.
- Autobuz: Ipoteza este valabila doar daca agresivitatea este utila pentru a depasi frustrarea, dar nu si in alte cazuri.
A dat nastere perspectivelor actuale privind frustrarea ca antecedent al agresiunii. Faptul ca alte reactii la frustrare pot fi invatate nu neaga existenta determinarii innascute. Innascutul ar fi ca frustrarea ar creste probabilitatea unui anumit tip de raspuns. Invatarea poate modifica sau ascunde manifestarea acelui raspuns.
Frustrare-activare
Ipoteza revizuita : Agresiunea apare atunci cand dispozitiile preexistente au fost activate la subiectul care urmeaza sa fie atacat.
Geen : Extinderea ipotezei frustrare-agresiune.
Frustrare: Presupune o schimbare in rau in situatia persoanei. Compromeste eforturile trecute si le pune in pericol pe cele viitoare. Este atat aversiv, cat si activator. Poate fi considerata o alta sursa de stres. Orice schimbare (a conditiilor de mediu, durere fizica, atac interpersonal) care implica o agravare fata de ceea ce persoana a definit ca fiind acceptabil poate declansa agresiune.
Frustrare si afect negativ
Conexiune indirecta intre frustrare si agresivitate prin afect negativ: „senzatie neplacuta cauzata de conditii aversive”. Cand o persoana se confrunta cu o experienta aversiva, sunt declansate o serie de cognitii, emotii si raspunsuri expresiv-motorii. Reactia initiala la frustrare este afectiva. Dupa aceasta, incepe procesul asociativ simplu. Rezultat final: tendinta de atac sau tendinta de a fugi in functie de situatie propusa de modelul Blanchard.
Caldura si agresivitate
A fost formulata o „Lege privind criminalitatea termica” T „Infractiunile violente sunt mai probabile in perioadele de caldura puternica”.
Studii de arhiva: Carlsmith si Anderson: Un studiu al revoltelor urbane din orasele americane in perioada 1967-1971.
Rezultat: Relatie directa si liniara intre temperatura si perturbare. Anderson si Anderson: Doua studii mai detaliate:
- La Chicago, 90 de zile in vara lui 1967. Relatie directa si liniara intre temperatura medie zilnica si numarul de jaf.
- Crime si violuri comise in Houston in perioada de 2 ani. Temperatura maxima a fiecarei zile studiate a fost contrastata. Relatie directa si liniara intre temperaturi si infractiuni.
Anderson: Studiu mai complet. Crime violente comise in Statele Unite timp de un deceniu complet (1971-1980). Relatie directa si liniara intre temperatura si crime violente. Mai putin intensa intre temperatura si infractiuni non-violente.
Studii de laborator: Regula: Subiectii au fost supusi la o temperatura fierbinte (33ºC) sau rece (21ºC). Sarcina a fost de a scrie sfarsitul unei povesti simple. Ulterior, subiectului i s-a oferit posibilitatea de a administra socuri persoanei care le-a produs. Temperatura camerei a fost manipulata (rece 21ºC / cald 33ºC).
Baron si Bell: Rezultat: Atac mai putin intens la temperaturi ridicate. Subiectii neprovocati sunt cei mai agresivi in starea fierbinte. Baron recurge la „Efectul de modulare al afectului negativ” pentru a explica absenta unei relatii directe intre caldura si agresivitate.
Interpretare : Cand exista un afect negativ, agresivitatea creste, dar numai daca intensitatea afectului nu depaseste anumite limite: O intensitate extrema a afectului negativ poate produce raspunsuri de zbor. Provocarea sau atacul genereaza afect negativ, temperatura si T Limita poate fi depasita astfel incat lupta sa cedeze fuga. Situatiile intermediare vor produce un afect negativ intermediar si, ca urmare, o agresivitate ridicata. Caldura fara provocare Provocare fara caldura Relatie U inversata intre caldura si agresivitate.
Ultimul contrast : Au manipulat ca origine a afectului negativ, nu numai caldura, ci si frigul (limonada moderat sau foarte rece). Afect negativ intermediar (temperaturi moderat rece sau moderat calde) agresivitate crescuta. Afect negativ intens (frig sau caldura extrema) agresivitate redusa. Subiectilor li se ofera un pahar de limonada proaspata la:
- Situatia fierbinte/provocarea
- afectul negativ este redus la un nivel mediu si agresivitatea este crescuta.
- Situatia fierbinte/neprovocata
- Afectul negativ este redus si agresivitatea este redusa.
Motive care explica diferentele dintre studiile de arhiva si cele de laborator
Relatia dintre caldura si agresivitate nu este directa sau liniara, ci este mediata de afect. Afectul negativ excesiv de puternic poate produce zbor si non-agresiune.
Influenta caldurii asupra efectelor negative in datele de arhiva este necunoscuta (persoanele care aleg sa scape de caldura sau sa participe la revolte sunt necunoscute).
Setarile de laborator permit subiectilor sa scape din situatii fierbinti (Nimeni nu ii obliga sa ramana in experiment impotriva vointei lor).
Glass and Singer – Stresul cauzat de zgomot nu depinde atat de intensitatea lui, cat de predictibilitatea si controlabilitatea lui (Un zgomot intens genereaza mai putin stres decat altul, daca poate fi prezis sau controlat, indiferent de intensitatea lui).
Oamenii sunt capabili sa se adapteze la zgomot si sa actioneze eficient in ciuda efectelor sale stresante, totusi, zgomotul continuu are un efect cumulativ care se traduce printr-o reducere a tolerantei la frustrare (posibil antecedent al agresiunii): Zgomotul poate contribui INDIRECT la agresiune.
Dar, zgomotul poate contribui si la agresiune in CAI DIRECTE: prin generarea unei excitatii care energizeaza o reactie agresiva care era deja probabila in persoana. Nu este necesar ca victima sa simta ostilitate sau furie fata de victima.
Green si O’Neal
Subiectii au vizionat un film (violent sau nonviolent) si apoi au fost supusi unui zgomot puternic sau nu. Subiecti cu agresivitate mai mare supusi unui film violent – zgomot puternic.
Donnerstein si Wilson
Cand persoana are motive sa atace, zgomotul intensifica comportamentul. Oamenii care, dupa ce au fost atacati, au fost expusi unui zgomot aversiv si incontrolabil au atacat mai intens decat cei care au fost atacati, dar fara a fi expusi ulterior la zgomot.
El a aratat ca nu atat caracterul aversiv obiectiv al zgomotului este crucial in acest afect, ci mai degraba controlabilitatea acestuia (subiectii care au avut posibilitatea de a controla terminarea zgomotului s-au dovedit a fi mai putin agresivi).
Green si McCown
Ei au aratat ca diferentele de agresivitate intre persoanele expuse la zgomot controlabil sau nu, se datoreaza diferentelor de activare (tensiunea arteriala ca indice de activare). Zgomotul aversiv incontrolabil intensifica agresivitatea prin procesul de activare.
David Berkowitz
Durerea genereaza afect negativ, care este antecedentul imediat al reactiilor agresive la experienta durerii. Importanta de a distinge clar intre stimulul aversiv si explicatia persoanei pentru acel stimul, ceea ce va avea ca rezultat starea generala de afect negativ experimentata de subiect.
Atacul interpersonal
Pentru multi autori, atacul interpersonal este cel mai important antecedent al agresiunii (mai degraba decat frustrarea). Doua aspecte fundamentale:
- Intensitatea respectiva de atac si frustrare.
- Nu toate atacurile sunt antecedente ale agresiunii.
Daca in atac nu se percepe nicio intentionalitate, sau daca se crede cu adevarat in absenta sa de rautate, persoana nu simte stres si, prin urmare, nu se activeaza. Atacul, chiar fara a fi perceput ca intentionat sau rau intentionat, activeaza sau streseaza persoana. Cu toate acestea, agresivitatea nu va aparea deoarece persoana inhiba comportamentul agresiv, crezand ca nu este acceptabil din punct de vedere social sa raspunda agresiv la un atac neintentionat.
Incalcarea regulilor
Mummendey: In majoritatea haosului, agresivitatea nu este un act izolat. Agresiunea apare in mod regulat ca episod sau actiune intr-o succesiune de interactiuni intre doua sau mai multe persoane. 4 aspecte fundamentale de luat in considerare:
- Interpretarea reciproca a persoanelor implicate in interactiune ® emiterea de judecati despre daca comportamentul este sau nu adecvat si daca a existat intentia de a vatama sau de a provoca rau.
- Context situational in care este incadrata respectiva interactiune.
- Existenta unei divergente de perspective in functie de pozitia fiecarei persoane (atacator sau agresor).
- dezvoltare in timp
Da Gloria si De Ridder
Existenta unei anumite norme implicite prezente mereu in interactiunea dintre oameni. Caracterul aversiv al unei situatii este tolerat daca se considera necesar pentru atingerea obiectivului. Daca aceasta regula este incalcata, conduita va fi considerata nejustificata si va duce la agresiune.
Violenta in context familial
Modalitati in care violenta in context familial poate fi un antecedent al agresiunii:
- Invatarea sociala a caracterului Parintii care recurg la violenta pentru a impune disciplina. Copiii invata ca forta fizica este o procedura adecvata pentru rezolvarea conflictelor.
- Antrenament explicit al comportamentului agresiv
- Parintii si fratii ii explica copilului cand este convenabil sa-l atace pe celalalt. Existenta in casa discordiei si a lipsei de afectiune.
Conditii pentru ca violenta in familie sa devina un antecedent al agresiunii:
- Nivelul de stres si conflict in familie.
- Antrenament in violenta. Promovarea unei norme culturale implicite conform careia violenta in familie este acceptabila.
