Cum vede psihologia dragostea si indragostirea

Nu ar fi convenabil sa ai cunostinte pentru a experimenta pe deplin faza indragostirii si a te asigura ca evolueaza intr-un mod sanatos, orice s-ar intampla?

Acum o saptamana a fost sarbatorita Ziua Indragostitilor, ziua dedicata exaltarii iubirii.Cred ca a trecut suficient timp pentru a putea realiza aceasta „disectie a indragostirii”. Cunoasterea acestor procese ne va permite sa ne confruntam cu multe aspecte ale relatiilor amoroase intr-un mod mai sanatos si sa evitam reactiile exagerate, chiar patologice, la schimbarile in evolutia experientei amoroase, chiar si la durerea sentimentala: sfarsitul iubirii.

De ce vrem sa fim indragostiti, chiar daca ne poate face sa suferim

Interactiunea complexa a mecanismelor biologice, culturale si psihologice va modula reactiile noastre si modul in care traim diferitele faze si dezvoltari ale iubirii romantice.

Sentimentul pierderii controlului asupra gandurilor si vointei este obisnuit atat la inceputul relatiei romantice, cat si pe parcursul evolutiei acesteia, chiar si intr-o despartire sentimentala, ruptura de inima, sau imposibilitatea de a continua acea iubire.

Neliniste, nervozitate (celebrii fluturi din stomac), transpiratie in maini, palpitatii, anxietate, ganduri recurente, obsesie, comportamente impulsive, insomnie, pierderea poftei de mancare, euforie… aceasta lista lunga reprezinta multe dintre simptomele comune si frecvente. la oamenii care se simt indragostiti. In mod curios, aceleasi simptome sunt frecvente si in multe afectiuni clinice si motive comune de consultare in Psihologie si se datoreaza disconfortului, pierderii controlului si confuziei pe care le implica. Totusi, in mod surprinzator, atunci cand oamenii indragostiti sunt intrebati daca acest lucru este neplacut pentru ei si ar cere ajutor psihologic pentru a nu mai simti asa, raspunsul este: Nu.

Cealalta parte a acestei realitati este atunci cand dragostea nu este reciproca, a avut loc o despartire, o dezamagire sau relatia este neviabila. Experienta acestor simptome devine dureroasa si insuportabila: simt ca mor fara prezenta lor. Nu pot rezista, ma gandesc la el sau ea tot timpul. Il sun, ii scriu… si stiu ca asta nu este bine pentru nimeni, dar nu ma pot opri sa ma comport asa… e peste voia mea. Fluturii din stomac se transforma in durere profunda si cautam prin toate mijloacele sa atenuam sau sa stingem acea suferinta.

Dragostea este una dintre cele mai puternice, universale si stravechi forte din istoria umanitatii. Desi s-a scris mult despre iubire si ea a fost si este o sursa de inspiratie artistica de-a lungul veacurilor, studiul ei stiintific este relativ recent. Datorita progreselor tehnologice am dezvaluit unele dintre misterele sale, iar acum putem intelege si identifica mecanismele care stau la baza procesului de indragostire si putem preveni reactiile dezadaptative in viitorul relatiilor romantice.

Intrebarea de un milion de dolari: Ce inseamna sa te indragostesti?

Pentru a intelege mai multe despre un subiect de amploare, relevanta si complexitate precum dragostea, cred ca putem incepe prin a analiza cateva dintre aspectele care stau la originea legaturii amoroase.

Ca si alte domenii ale experientei umane si ale realitatii, sentimentul de iubire este rezultatul unei combinatii si interactiuni complexe a mecanismelor biologice, psihologice si sociale.

Cu aceasta ocazie vom vorbi despre experienta organica si psihologica a indragostirii, prima faza pe calea iubirii romantice.

Daca te-as intreba unde in corpul tau ai localiza iubirea, care este primul lucru care iti apare in minte? Cel mai probabil raspunsul tau ar fi in piept sau in inima. Si nu este de mirare, publicitatea raspunde de ani de zile la aceasta intrebare: inimi impletite, inimi pe corpite, in vitrine, inimi peste tot…

Desi stim ca acest raspuns nu este complet corect, adevarul este ca ceea ce descrie cel mai bine acele prime reactii de atractie si de indragostire este cresterea batailor inimii, desi si respiratia se accelereaza, simturile noastre devin mai ascutite si mintea noastra devine mai alerta. pe tot ceea ce are de-a face cu persoana care ne-a atras atat de puternic atentia.

Iar indragostirea produce o cascada de reactii psihologice, emotionale, fizice si comportamentale in care este implicat intregul nostru organism, de la simturi, prin creier, sistemul nervos central pana la sistemul nervos autonom.

Unele etape ale iubirii sunt traite atat de puternice si de necontrolat incat ne simtim la mila acestui amestec deconcertant de emotii si senzatii, simtim de parca am pierdut partial controlul. Indragostirea perturba totul cel putin pentru o vreme… si intr-o anumita masura asta are o explicatie.

Cercetarile recente privind neurochimia dragostei arata ca principalele substante responsabile de simptomele indragostirii sunt in principiu trei: dopamina, norepinefrina si serotonina. Aceleasi substante sunt implicate si in manifestari clinice si psihopatologice legate de fenomenul dependentelor, obsesiilor, geloziei, tulburarilor de anxietate si depresiei. Fluctuatiile nivelurilor acestor substante chimice, combinate cu aspectele individuale ale persoanei, vor fi relevante atunci cand se gestioneaza, se interpreteaza si se comporta in fata acestor stari psihofiziologice. Si va face diferenta intre un raspuns sanatos si adaptiv, sau invers.

Cand ne indragostim si suntem rasplatiti, ne inunda senzatii de fericire, euforie si exaltare.

Nu ne putem opri sa ne gandim la cealalta persoana, trecem in revista si peste fiecare cuvant, detaliu sau situatie traita cu ea. Ne creste energia, atat de mult incat uneori ne impiedica sa adormim si uitam de nevoia de a manca.

Perceptia noastra asupra lumii si a viitorului se schimba, totul isi schimba culoarea si simtim ca putem face orice ne-am propus, pe scurt traim o stare de plenitudine…

Totusi, creste si nevoia de a fi cu el sau ea si facem tot posibilul pentru a creste timpul petrecut cu acea persoana, abandonand activitatile sociale si neglijand sarcini si responsabilitati.

Este o stare de exaltare care faciliteaza si inspira cele mai frumoase acte atunci cand lucrurile merg bine, dar si, din pacate, provoaca rezultate tragice atunci cand apar obstacole, lucrurile nu merg asa cum ne asteptam si nu avem strategii adecvate pentru a ne regla sanatos. emotii.

La originea comportamentului in timpul indragostirii exista un proces biochimic in care anumite parti ale creierului sunt activate si dezactivate si care va favoriza efectele psihologice si emotionale caracteristice dragostei, atat cele care pot fi considerate pozitive, cat si altele mai problematice. , cum ar fi dependenta emotionala, gelozia sau obsesia.

La inceputul indragostirii, si mai ales daca aceasta este reciproca, apare o crestere a dopaminei in asa-numitul „circuit de recompensa al creierului”, care provoaca sentimente de euforie, placere, schimbari de dispozitie si intareste asocierea dintre stimulii placuti. , motivand cautarea acelei surse de bunastare.

In acelasi timp, prezenta noradrenalinei este crescuta, ceea ce ajuta la focalizarea atentiei si favorizeaza invatarea unor stimuli noi, faciliteaza retinerea detaliilor relevante si, impreuna cu o scadere marcata a serotoninei, face sa nu se degajeze usor de ganduri recurente, dand o nuanta obsesiva gandurilor si aripi fanteziei si viselor cu ochii deschisi.

Pe masura ce se inregistreaza progrese, apare un efect asemanator cu consumul si retragerea intr-o dependenta. Adica, cu cat indragostitii petrec mai mult timp impreuna, cu atat au mai multa nevoie de el, in efortul de a obtine aceeasi placere si efecte reconfortante.

Daca exista obstacole, dopamina si noradrenalina cresc si mai mult si odata cu ele si comportamentele si gandurile concentrate asupra celuilalt, blocand analiza rationala a cortexului prefrontal, crescand comportamentele impulsive si chiar irationale, care dau aspectul de nebunie sau orbire in dragoste. .

Caracteristicile personalitatii, convingerile despre ceea ce reprezinta conceptul de iubire sau despre ceea ce consideram ca ar trebui asumat in urmarirea acelei placeri, vor fi cheie in gestionarea acestor impulsuri si in comportamentele de autocontrol.

Iata ideile despre iubirea romantica, in special acele convingeri eronate care favorizeaza nevoia de daruire nemasurata.

Credinta: Dragostea poate face totul si merita sa suferi sau sa lasi totul pentru iubire

Convingerile precum cea precedenta, (foarte raspandite in anumite literaturi si cinematografe), pot duce la comportamente nesanatoase care, daca aceste idealuri de cuplu sunt frustrate, vor conditiona modul de asumare a schimbarilor logice in experienta iubirii, infruntand dificultatile din viata. .relatie sau reactioneaza la o despartire romantica.

In acest sens, pe masura ce cuplul se consolideaza si se pun in aplicare mecanisme legate de atasament si legaturi emotionale, cu hormonii corespunzatori acestora care faciliteaza procesul: oxitocina (hormonul iubirii) si vasopresina, intervin si factori psihologici precum credintele, ideile, asteptari si motivatii despre relatie.

Femeile sunt mai sensibile la oxitocina si ar putea fi unul dintre posibilii factori care sa explice tendinta observata de a stabili in ele legaturi de atasament mai rapide, desi factorii psihosociali, rolurile si credintele joaca, de asemenea, un rol relevant la nivel psihofiziologic si emotional.

Helen Fischer, un antropolog expert in studiul neurochimiei iubirii si care a inventat termenul de „creier indragostit”, propune existenta unor sisteme cerebrale diferite care, desi independente, pot interactiona intre ele in sistemul complex. si functii asociate cu dragostea:

1. Dorinta sexuala
2. Impulsul dragostei romantice
3. Sistem de atasare.

Aceste trei aspecte ale iubirii: sexul, romantismul si atasamentul, genereaza uneori confuzie si probleme in relatia afectiva si au foarte mult de-a face cu asteptarile membrilor cuplului.

Cum sa supravietuiesti indragostirii

Sunt diverse cai prin care se desfasoara o relatie romantica, desi cel mai greu de indurat este atunci cand relatia se termina sau asteptarile puse asupra cuplului nu sunt satisfacute, intrebandu-se ce a mai ramas din acea iubire care parea ca poate face totul.

Evaluarea si experienta indragostirii vor juca un rol important in modul in care se confrunta evolutia sau transformarea relatiei si sentimentul de iubire, inclusiv pierderea, despartirea sau durerea emotionala.

Desigur, motivul sau declansatorul acestei transformari: infidelitatea, din cauza plictiselii sau pierderii interesului sau datorita descoperirii unor aspecte care nu prea se potrivesc cu idealurile noastre de cuplu, va fi fundamental in modul in care se va desfasura aceasta schimbare. prelucrate dupa actul de a se indragosti.

In multe ocazii, o parte din dezamagirea si scaderea gradului de placere pe care ni l-a adus relatia este mediata de scaderea nivelurilor de dopamina si norepinefrina din corpul nostru pentru a ne reface echilibrul necesar si adaptativ. In acest sens, unii experti considera ca raspunsurile la indragostire sunt similare cu raspunsurile la stres; ei mobilizeaza resurse cognitive si energetice pentru a atinge un scop sau obiectiv dorit. Daca eforturile si actiunile nu dau rezultatul dorit, dezamagirea, dezamagirea si frustrarea isi fac aparitia logica. In acelasi mod, atunci cand obiectivul este atins si considerat sigur, apare si un declin normal, care pentru unii oameni care isi propun mereu sa fie in acea exaltare emotionala extrema poate fi frustrant si plictisitor.

In ambele cazuri, fie pentru ca relatia este frustrata, fie pentru ca se normalizeaza si isi pierde cumva natura spectaculoasa. Intotdeauna vine un moment pentru a face fata emotiilor si a recapata echilibrul si normalitatea emotionala.

Dincolo de neurochimia creierului

Indragostirea, ca si alte experiente emotionale, sunt procese in care intervin factori neurochimici, dar intervin si factori psihologici, culturali sau educationali.

Este important sa stim cum ideile si convingerile noastre vor duce la schimbari in modul in care traim iubirea. In cele din urma, este un proces in doua sensuri.

Experientele anterioare, invatarea si credintele impartasite in cultura persoanei vor crea modele sau scheme mentale care vor contine ghiduri despre cum ar trebui sa reactionam la anumite experiente de dragoste.

Stilurile de atasament vor juca un rol important inainte, in timpul si dupa indragostire, alaturi de caracteristicile personalitatii, stilurile de gandire, evaluarile si asteptarile… toate acestea interactioneaza si influenteaza neurochimia creierului.

Desi mecanismele biologice sunt comune si dau nastere unor tendinte si comportamente mai mult sau mai putin impartasite intre fiinte umane, diferentele individuale biologice si psihologice sunt cele care pun amprenta personala si unica, de asemenea, asupra iubirii.

Exista, de asemenea, diferente intre barbati si femei legate de factori biologici. De exemplu, femeile sunt mai sensibile la oxitocina, iar barbatii la vasopresina, care influenteaza in special stabilirea atasamentului.

Testosteronul la barbati si femei creste in faza de indragostire, crescand dorinta de fuziune sexuala. In acest sens, barbatii sunt mai sensibili la testosteron.

Adevarul este ca atunci cand aceasta energie in dragoste inceteaza sa gaseasca reciprocitate, femeile si barbatii incep uneori sa experimenteze ceea ce s-a numit in unele culturi „raul de dragoste” si este insotit de sentimente de gol, tristete profunda, apatie, deznadejde si un lung set de reactii. asociate cu tristetea si depresia.

Despartirea dupa ce m-am indragostit. 7 sfaturi esentiale

Poate ca este una dintre cele mai intense si dureroase experiente la nivel emotional. In acest proces intervin o varietate de aspecte (unele despre care am vorbit anterior): biologice, psihologice, sociale si culturale…

Primul lucru in durerea emotionala este sa cunosti, sa identifici si sa gestionezi adecvat impulsurile, gandurile recurente fata de cealalta persoana si sa faci o atribuire adecvata a ceea ce simti. Acest lucru ne va permite sa toleram mai bine tristetea si durerea, fara a lasa obsesia, furia sau depresia sa prinda in noi.

Sa dam un exemplu, uneori ajungem la concluzia eronata ca „a nu putea sa nu te mai gandesti la acea persoana” este o confirmare a fortei iubirii tale si a nevoii de a o recupera si de a persiste („totul pentru dragoste”), depasindu-ti. propriile limite.si altele, ducand astfel la o insistenta obsesiva care nu face bine pentru stima de sine si autoconcept, care creste sentimentul de umilinta si care uneori ar putea duce la un comportament hartuitor sau degradant, limitand si mai mult orice speranta de impacare.

Totusi, daca ne acordam timp sa recastigam linistea, iar aceleasi ganduri se concentreaza asupra celuilalt, le interpretam ca pe ceva normal si logic. Intelegem ca sunt influentate de niveluri scazute de dopamina si serotonina, ar avea sens sfaturile obisnuite pentru aceste cazuri, vizand gestionarea gandurilor, cresterea activitatilor placute, devenirea activa fizic… am intelege ca aceste sugestii au repercusiuni si asupra noastra. neurochimia bunastarii: vom creste nivelul de endorfine, dopamina si serotonina, ajutand la ridicarea starii de spirit si la asimilarea pierderii.

La fel ca si in tratamentul dependentelor, amintirile si stimulii asociati cu un sentiment puternic de placere si bunastare declanseaza reactii psihologice si fiziologice puternice care, atunci cand se confrunta cu o despartire sau cu posibilitatea uneia, pot creste implementarea comportamentelor nesanatoase.

Acceptarea pierderii acelei persoane si compensarea proceselor neurochimice de indragostire, care au fost sursa noastra de fericire, va necesita timp si sa facem lucruri care ne vor face mai usor sa ne recapatam echilibrul si autocontrolul:

1. Incercati sa nu urmariti sau controlati pasii sau activitatile lor prin intermediul retelelor sociale.
2. Exercitati autocontrolul atunci cand trimiteti mesaje si apeluri. Intreaba-te, ma va folosi?
3. Va fi indicat la inceput sa evitam situatiile si stimulii asociati acestei persoane, pentru a evita exacerbarea disconfortului nostru si repetarea unor acte de abordare neajutorate. In acelasi timp, iti permiti sa te bucuri de alte activitati placute alaturi de prieteni si persoane apropiate.
4. Ai grija de corpul tau: fa o activitate fizica moderata, urmareste-ti dieta, respecta programele de odihna. Acest lucru va va ajuta sa gestionati simptomele stresului si suferinta emotionala asociata.
5. Pune in practica tehnici de relaxare si strategii de management al gandirii cu scopul de a reduce reamintirea autoinvinovatirii.
6. Revizuieste-ti ideile si miturile despre dragostea romantica care ar putea sa-ti dezorganizeze prioritatile si sa te incurce.
7. Si tine minte, dragostea este o forta mare care incepe cu tine. Iubeste-te bine.

Asteptarile dupa ce ne-am indragostit

O alta plangere comuna si motiv pentru a desparti sau a abandona o relatie romantica este „a nu simti ceea ce crezi ca ar trebui sa simti pentru un partener romantic”.

In acest caz, este indicat sa ne oprim si sa reflectam daca nu confundam „lipsa pasiunii” (cea care a caracterizat indragostirea in prima etapa) cu schimbarile din dinamica relatiei. Daca credem ca „dragostea adevarata” va ramane statica, imuabila in timp si captivanta asa cum a fost in prima sa faza.

Trebuie sa reflectam daca nu ne confruntam cu asteptari nerealiste de iubire, care cresc frustrarea si au sanse mici de a fi multumiti, cel putin intr-o relatie de lunga durata.

Fiti constienti de importanta pe care o au grija pentru momente, intimitatea in cuplu si comunicarea pentru a alimenta focul si complicitatea care construiesc legatura iubitoare.

O legatura flexibila in manifestarile sale, atenta la nevoile proprii si ale cuplului, si care permite transformarea atat personala, cat si comuna, necesara pentru a face fata unei vieti in continua evolutie si schimbare.