Desi nu sunt la fel de familiare pentru majoritatea oamenilor precum lobii creierului, regiunile subcorticale ale creierului indeplinesc functii la fel de importante. Mai exact, zonele pe care le cunoastem drept ganglioni bazali sunt esentiale pentru miscare, printre alte aspecte.

Unul dintre nucleii care formeaza ganglionii bazali este globus pallidus, cel mai mic dintre toti.

In continuare vom vedea  structura si functiile globusului pallidus , precum si tulburarile care sunt legate de leziunile din aceasta regiune, printre care se remarca boala Parkinson.

Ce este globul palid?

Globul pallidus este cunoscut si sub numele de paleostriatum . Este o structura subcorticala compusa din substanta cenusie (adica corpuri celulare neuronale, dendrite fara mielina si celule gliale) care se dezvolta din diencefal, desi face parte din telencefal. Prin urmare, este situat in partea anterioara a creierului, pe fata interioara a lobului frontal.

Face parte din sistemul extrapiramidal , o retea neuronala care controleaza si regleaza miscarile involuntare. Tracturile extrapiramidale trimit proiectii in principal catre neuronii motori inferiori din maduva spinarii care se ocupa de miscare, reflexe si postura.

Aceasta structura este mai dezvoltata la primate decat la alte animale ; in special, regiunea interna a globusului pallidus se gaseste doar la oameni si la rudele noastre cele mai apropiate.

Ganglionii bazali

Pallidum este una dintre structurile care alcatuiesc ganglionii bazali, un set de nuclei subcorticali strans inruditi, care sunt localizati in jurul celui de-al treilea ventricul. Ganglionii bazali indeplinesc functii legate in principal de miscarile voluntare si automate.

Nucleii care formeaza ganglionii bazali , pe langa globus pallidus, sunt urmatorii:

  • Striatum: primeste informatii de la ceilalti ganglioni bazali, o integreaza si o trimite in zonele superioare ale creierului.
  • Nucleul caudat : Are conexiuni cu lobul frontal si este implicat in motivare si raspuns la alarma.
  • Substanta nigra: relevanta pentru controlul motorului fin; face parte din sistemul de recompensa a creierului deoarece are multe sinapse dopaminergice.
  • Nucleus accumbens: ca si substanta nigra, face parte din sistemul de intarire, motiv pentru care are un rol cheie in dezvoltarea dependentelor.
  • Putamen : Aceasta structura este implicata in miscarile automate, in special cele ale fetei si membrelor.
  • Nucleu subtalamic : conecteaza mezencefalul si talamusul si regleaza abilitatile motorii.
  • Materia rosie – Aceasta regiune este importanta pentru coordonare in general si cea a extremitatilor superioare in special.

Structura si anatomia

Globul pallidus este compus in principal din neuroni foarte mari cu un numar mare de ramuri dendritice. Aspectul globusului pallidus este deosebit din cauza abundentei dendritelor si a lungimii sale neobisnuite .

Denumirea acestei structuri se datoreaza faptului ca este strabatuta de multi axoni mielinizati care leaga alte regiuni ale ganglionilor bazali cu globul pallidus, conferindu-i tonul albicios caracteristic zonelor cerebrale cu o densitate mare de substanta alba.

Globul pallidus este de obicei impartit in doua parti: partea interna sau mediala si partea externa sau laterala . Globul pallidus intern primeste input de la striat si proiecteaza input catre talamus, care il trimite catre cortexul prefrontal. Partea exterioara contine neuroni gabaergici si actioneaza impreuna cu nucleul subtalamic.

Functiile globului pallidus

Functia principala a globului pallidus este reglarea miscarilor non-constiente. In acest sens, rolul sau consta in modularea impulsurilor excitatoare ale cerebelului prin sinapsele neurotransmitatorului GABA, cel mai relevant compus inhibitor al sistemului nervos.

Actiunea comuna a cerebelului si a palidumului permite mentinerea posturii si efectuarea unor miscari armonioase . Daca globusul pallidus nu functioneaza corespunzator, sunt afectate mersul, motricitatea manuala si multe alte comportamente obisnuite.

Acest rol se datoreaza in principal globus pallidus interna si conexiunile sale cu structurile superioare ale creierului. Aceasta regiune a pallidumului primeste input de la striatul de la ganglionii bazali si o trimite catre talamus, care regleaza functiile de baza ale corpului, cum ar fi vigilenta si somnul si permite informatiilor senzoriale si motorii sa ajunga in cortex.

Partea laterala a pallidumului, in legatura cu nucleul subtalamic, intervine in reglarea ritmurilor fiziologice ale organismului, mai ales in raport cu restul structurilor ganglionilor bazali.

Tulburari conexe

Leziunile din globul pallidus provoaca tulburari motorii, deoarece intrerup conexiunile cailor extrapiramidale. Astfel, implicarea acestei structuri poate provoca simptome precum tremor, spasme , bradikinezie (incetinerea miscarii), rigiditate, distonie (contractii incontrolabile), convulsii sau ataxie (lipsa coordonarii musculare).

Tulburarea cel mai clar asociata cu afectarea globului pallidus este boala Parkinson, care provoaca degenerarea structurilor subcorticale, inclusiv a ganglionilor bazali.

Unele simptome tipice ale bolii Parkinson , cum ar fi tremor in repaus, rigiditate musculara si probleme posturale, sunt explicate prin afectarea pallidumului si/sau cerebelului. Cu toate acestea, pe masura ce aceasta boala progreseaza, provoaca leziuni si altor parti ale creierului; aceasta este cauza deteriorarii cognitive progresive intalnite la acesti pacienti.