Cuplul aflat in criza. „Nici cu tine, nici fara tine”

Termenul „criza” nu este in sine negativ, in etimologia lui existand semnificatii precum: „distinctie”, „alegere”, „discernamant” sau „decizie”. Si in legatura cu aceasta etimologie este cuvantul „criteriu”: „a sti sa iei decizia corecta”, iar acestea sunt concepte foarte pozitive.

In activitatea mea de psiholog, si in special in specialitatea mea de expert in terapia de cuplu, un obiectiv fundamental este ca persoanele care se confrunta cu o criza relationala sa dobandeasca „criterii”, abilitati, sa ia decizii si sa o gestioneze.

Dar, de foarte multe ori, gasesc un tip de raspuns la acele situatii care produc un stil aparte de relatie: cupluri intermitente: cupluri care se despart, se reinvin impreuna, se despart din nou… Iata ce explica atat de bine expresia: „nici cu, nici fara tine.” Sa trecem in revista ce se afla in spatele acestei expresii in relatii.

La crisis de pareja: ¿Inevitable?

Identitatea fiecarei persoane este exprimata in modul in care interpreteaza si se confrunta cu evenimentele din viata. In consecinta, va fi normal ca diferentele dintre doua identitati sa se manifeste intr-o relatie.

Fiecare persoana va interpreta viata intr-un mod diferit si o va face, in mare masura, in functie de valorile sale culturale si sociale, de convingerile, de ideile sau de asteptarile lor.

Biografia ta de viata si experientele tale vor fi, de asemenea, decisive. Si, desigur, personalitatea ta va fi cruciala. Si aici vreau sa mentionez un concept cheie in personalitate: stilul de atasament.

Este firesc, asadar, sa apara diferente in cuplu. Va depinde de natura lor si de modul in care le gestionam, astfel incat conflictele pe care le genereaza si consecintele lor sa fie mai mult sau mai putin grave.

O problema decisiva in relatii sunt asteptarile, adica viziunea pe care o are fiecare persoana despre cum ar trebui sa fie o relatie.

Unii oameni au un concept foarte idealizat despre partenerul lor. Acest lucru este foarte stimulant in primele faze ale relatiei si ii ajuta sa se entuziasmeze, sa se cunoasca, sa isi doreasca si sa se indragosteasca rapid.

Dar, de asemenea, idealizarea stabileste o „stacheta” foarte inalta, care de obicei contrasteaza cu realitatea si care duce la deziluzie si dezamagire la fel de repede si la abandonarea relatiilor in cautarea continua a acelui ideal. (Este foarte convenabil sa revizuim conceptul de perfectionism).

Dimpotriva, exista oameni care au asteptari foarte scazute fata de relatii, asta ii face sa aiba o atitudine foarte critica, tind sa identifice in orice detaliu un simptom care sa le confirme prevestirile. Este ceea ce numim o „profetie auto-implinita”. Daca din start ai tendinta de a crede ca cuplul este ceva foarte greu, vei interpreta orice dificultate sau conflict in functie de aceasta judecata prealabila si iti vei spune: „Stiam deja asta . L-am vazut venind. Intotdeauna se intampla acelasi lucru” : o atitudine mai orientata spre anticiparea esecului decat spre cautarea solutiilor.

Apoi, avem deja un raspuns la intrebarea initiala. Sunt crizele de relatie inevitabile? Sunt. Intrebarea este cum se confrunta aceste crize si cu ce obiective.

Exista diferite moduri de a raspunde la o criza de relatie.

„Fiecare cuplu este o lume”. Trebuie doar sa ne uitam in jurul nostru pentru a confirma ca fiecare cuplu are propria lui personalitate, irepetabila.

Nu traiti in cuplu

Desigur, multi oameni nu traiesc sau decid sa nu traiasca in cuplu sau iau in considerare relatiile cu un nivel scazut de angajament. Si au tendinta de a avea relatii de scurta durata, acordand prioritate obiectivelor personale fata de proiectele de cuplu.

Faceti fata adversitatilor si cautati solutii

Exista cupluri care, in ciuda diferentelor lor, sunt capabile sa faca fata adversitatii, sa depaseasca crizele relationale si sa se adapteze si sa evolueze.

Sunt cupluri care au un stil de atasament sigur, impartasesc obiective, si-au dezvoltat resurse si abilitati pentru a-si rezolva conflictele si evolueaza prin crearea de legaturi emotionale solide si stabile, precum si valori de respect, independenta si autonomie care le permit sa se dezvolte individual, in timp ce impartasesc.un proiect comun.

Ca aceste cupluri raman impreuna nu inseamna ca nu se confrunta cu dificultati si probleme si nici ca au personalitati egale; ci mai degraba au invatat sa faca fata adversitatii si sa gaseasca solutii compatibile si acceptabile pentru ambii membri ai cuplului. Am putea vorbi despre cupluri cu un nivel ridicat de rezistenta.

Hotarand sa se desparta

Alte cupluri, insa, nu gasesc o solutie la conflictele lor. Dupa una sau mai multe crize isi pun capat relatiei, negasind suficiente motive si motivatii pentru a continua impreuna. Au dificultati si diferente profunde – precum stiluri de atasament incompatibile – sau nu stiu sa implementeze resurse si strategii care vizeaza rezolvarea problemelor.

Intoarce privirea

Dar despartirea nu este singurul raspuns in aceste cazuri de conflict. Unele cupluri mentin o tendinta de evitare in fata problemelor. Evitarea in aceste cazuri nu rezolva dificultatile, ci doar le ascunde, le mascheaza si le intarzie aparitia. Dupa cum spune Julia Vidal in videoclipul ei „Evitarea, un mod de a infrunta viata?”:  „A evita ceva pe care trebuie sa-l rezolvi inseamna sa te gandesti la problema pentru a te intoarce in acelasi loc . ”

Nici cu tine, nici fara tine

Un alt stil atunci cand ne confruntam cu crize de relatie este ceea ce am numit inainte „nici cu tine, nici fara tine”. Tiparul obisnuit in acest tip de relatie este ca, dupa o criza, ei inceteaza sa mai fie impreuna pentru o perioada nedeterminata de timp – ore, luni, ani… – pentru a se impaca mai tarziu. Si mentin si repeta aceasta schema sindicala-separare.

Acest tip de relatie este de obicei numit relatii intermitente . Sunt cupluri care nu pot ramane impreuna, dar nici nu se pot separa complet.

O astfel de relatie genereaza consecinte emotionale importante in membrii cuplului – stres, vinovatie, resentimente, furie, tristete… –, submineaza stima de sine si speranta si, ceea ce este, de asemenea, foarte important, afecteaza persoanele apropiate cuplului. : pentru copii, familie, prieteni…

Pentru a intelege mai bine cuplurile intermitente – „nici cu tine, nici fara tine” –, sa ne uitam la cateva dintre momentele prin care trece o relatie in timpul unei crize relationale.

Va este cunoscuta expresia „nici cu tine, nici fara tine”? Exista diferite moduri de a face fata unei crize de relatie. Psihologul ne avertizeaza despre unele dintre ele Click to tweet

Etapele unei crize relationale: cele 5 intrebari cheie

1. Functioneaza relatia noastra? . Cuplul care intra in criza, inainte de a lua in considerare despartirea, trece printr-o faza in care unul sau ambii membri ai cuplului devin constienti ca lucrurile nu merg bine, simt, fara indoiala, un mare disconfort emotional si identifica multe dintre probleme, dar ei nu s-au hotarat inca daca relatia are posibilitatea de a continua.
2. Am incercat suficient? Aceasta intrebare este de obicei comuna in cuplurile aflate in aceasta faza pre-despartire. Poate ca prima intrebare care se pune este daca au luptat suficient pentru relatie. Daca este posibil, acorda-ti o alta sansa.
3. Daca ne dam o sansa?Daca decizia este de a-si da o sansa, imediat sunt puse in aplicare strategii pentru a evita despartirea sau, daca aceasta s-a produs, pentru a relua relatia. Incercati sa va schimbati sau sa va adaptati celuilalt. Se manifesta mai multa flexibilitate si toleranta, se propun activitati noi sau se salveaza altele care deja au fost abandonate.Reconcilierea dupa despartire poate fi o oportunitate de reinnoire si intarire a legaturii emotionale si poate insemna o schimbare de directie, in bine, in relatie.. Dar poate avea si o cu totul alta consecinta. Daca apar doar schimbari aparente, cand membrii cuplului revin la tendintele lor naturale, sa se arate asa cum sunt, sau inceteaza sa faca efort sau schimbarile percepute nu sunt suficiente; Nevoia de separare reapare din nou.
4. Nu crezi ca ar trebui sa ne despartim? Acesta este momentul in care incepi sa devii constient ca relatia s-a incheiat. Impactul emotional va depinde de contextul si circumstantele cuplului: cum s-a ajuns la aceasta decizie, daca s-a convenit de comun acord, daca exista copii, situatia sociala, personala si familiala a fiecarui membru etc. In orice caz, este un moment de mare complexitate.
5. Cum ne despartim? Cuplul este deja constient de despartire. Situatia incepe sa fie explicata mediului, membrilor familiei, prietenilor… Si incep sa se ia decizii practice, despre locuinte, fii si fiice, noua situatie juridica (divort, separare…) etc. in aceasta faza, incepe un proces emotional cheie: durerea din cauza unei despartiri .

„Nici cu tine, nici fara tine” A ramane intr-o bucla intre despartire si reconciliere

Multe cupluri nu termina aceste faze, ci in schimb repeta ciclul iar si iar, fara sa se desparta definitiv.

Criza – Separare – Reconciliere – Unire – Conflicte – Criza

Daca aceasta dinamica se repeta si ciclul uniunii-separare se mentine in timp (Dailey et al., 2009), cuplul intermitent poate afecta sanatatea emotionala nu doar a celor implicati, ci si a celorlalti membri ai familiei.

Cercetarile efectuate de Universitatea din Missouri din Statele Unite in 2018 au estimat ca peste 60% dintre adultii care au fost implicati in acest tip de relatie intermitenta, la un moment dat in viata lor, au suferit simptome emotionale, cum ar fi depresia si anxietatea.

Cu toate acestea, desi „despartirea si revenirea impreuna nu este intotdeauna un semn rau pentru un cuplu. Pentru unele cupluri, separarea ii poate ajuta sa realizeze importanta relatiei lor, contribuind la uniuni mai sanatoase si mai angajate.”

Mariela Michelena (2010), autoarea cartii Mujeres Malqueridas , afirma ca acest tip de relatie este unul dintre cele patru tipuri de relatii daunatoare. Ciclul „unire-separare” genereaza suferinta, incertitudine, teama de a pune capat relatiei si de a se confrunta cu singuratatea (Cantu Rodriguez, 2016).

Potrivit lui Rene Dailey, specialist in acest tip de cupluri, el se refera la ele drept „relatii din nou, din nou.” Dailey si colaboratorii (2009) constata ca fenomenul cuplurilor intermitente are o prevalenta ridicata. Sindicatul-separare, daca are loc punctual, ajuta la repararea relatiei sau decide sa o incheie definitiv. Totusi, daca devine o dinamica obisnuita pentru cuplu, relatia este asociata cu mai multe aspecte negative (lupte, nesiguranta, neincredere, nemultumire, inselaciune…) si mai putine aspecte pozitive (companie, securitate, comunicare, interes…) . Rene M. Dailey si colaboratorii au scris un alt articol „Stabilitatea relationala perceputa in relatiile on-again/off-again” in 2011, unde au evaluat cele mai importante caracteristici specifice ale relatiilor „on-off”.

Ce motive tin un cuplu in „nici cu tine, nici fara tine”?

In fata unei crize de cuplu, motivele pentru care se ramane intre despartire si reconciliere sunt foarte variate, va depinde in mare masura de caracteristicile personalitatii – dependenta vs. stilul tau de atasament este anxios, daca este un atasament evitant -, experiente anterioare – indiferent daca ai avut sau nu pierderi anterioare ale unui partener, familie, prieteni… -, capacitatea de a te adapta la noile circumstante – frica de singuratate, frica al abandonului -, al modificarii ideilor si credintelor – credinta ca familia nucleara trebuie unita -, al gestionarii emotiilor pe care le-ar presupune durerea din cauza unei despartiri.

Cateva motive:

• Continuati sa „lupti pentru relatie” in cazul in care se poate face mai mult.
• Anticipati temerile: de singuratate, de greseala, de esec, de a crea „traume la fii si fiice”.
• Evitati emotiile asociate cu durerea din cauza unei despartiri.
• Asteptari, valori sau credinte („asteptati sa se schimbe”, „casatoria este pe viata”, „familia nucleara unita”, „asteptati ca fiii si fiicele sa creasca”, „continuati pentru fii sau fiice” …)
• Evitati schimbarile pe care le-ar presupune o despartire (dependenta vs. independenta economica, cheltuieli de impartire, schimbari de locuri de munca, schimbari sociale etc.)
• Schimbati relatia cu fiii sau fiicele (custodie, vizite…).

Confruntarea cu o criza relationala: Terapia de cuplu

Am comentat inainte ca o criza de relatie este ceva de asteptat, firesc intr-o relatie in care participa doua persoane diferite. Cheia este modul in care gestionam aceasta criza si o directionam in favoarea noastra.

Terapia de cuplu va poate ajuta:

1. Reflectati la sentimentele, asteptarile si dorintele dvs. Analizeaza realist ce poti modifica, ce depinde de tine.
2. Invata sa stabilesti o legatura sigura, identificand si intelegand ceea ce te diferentiaza si ceea ce te uneste.
3. Creati si respectati un cod comun de relatie in care amandoi va simtiti in siguranta: loialitate, fidelitate, incredere, impartire a sarcinilor, timp impreuna, cu familia, cu familiile de origine, cu prietenii…
4. Invata sa autoreglezi emotiile, mai ales in conflicte si dificultati.
5. Cautati momente de intimitate si comunicare emotionala. Exprimati ceea ce simtiti. Antreneaza ascultarea activa si empatia.
6. Promovati spatii de care sa va bucurati in cuplu, stabilind timpul pe care il petrec impreuna si cu alte persoane.
7. Dezvoltati capacitatea de a ingriji, sustine, intelege si respecta nevoile celeilalte persoane.
8. Redescopera si dezvolta o viata sexuala satisfacatoare.
9. Dobanditi abilitati de rezolvare a conflictelor care apar in fata evenimentelor stresante de viata (copii, schimbari de locuri de munca, resedinta, angajamente…) sau in evenimentele cotidiene, negociati, conveniti si ajungeti la acorduri.